Interviu cu primarul comunei, domnul Grigore Fati
apahida 1- Dle primar, aveți în comună proiecte în diferite faze de desfășurare: unele se află în faza procedurilor de achiziții, iar pentru alte câteva sunt în derulare deja lucrările.
- Așa este. Referitor la lucrările de asfaltare pe fonduri europene, am trecut prin “furcile caudine”, însă am ajuns și la începerea lor. În momentul de față se desfășoară lucrări de pregătire pentru asfaltare în Bodrog și Sânnicoara. În Bodrog este turnat și stabilizator deja, urmând ca într-o săptămână să se asfalteze, în timp ce în Sânnicoara au început lucrările pe străzile George Enescu și Aurel Vlaicu. Urmează să fie atacate și celelalte străzi, pe rând, deoarece vrem să evităm pe cât posibil blocajele pe străzile care oricum sunt foarte circulate. Suntem la finalizarea proiectului pe fonduri proprii „Asfaltări în satele Dezmir, Sânnicoara, Apahida”. Asfaltările s-au finalizat din toamna anului trecut, dar se lucrează la trotuare și rigole, care în mod cert vor fi terminate până la sfârșitul anului, pentru că li se încheie contractul și de acolo încep penalizările. Nici acolo nu-mi place ritmul în care se lucrează, însă nu am ce să fac, nu pot să impulsionez mai mult. Intervine tot timpul un branșament care se rupe sau alte probleme; de exemplu, faptul că aproape toate rețelele au devieri de la proiecte, în adâncime sau în amplasare.

- Am văzut că se lucrează și la grădiniță din Apahida.
- Da, după multe tergiversări, au început lucrările; grădinița se construiește jumătate din fonduri europene și jumătate din fonduri proprii, valoarea fiind de un milion de euro. S-a turnat deja fundația, iar constructorul ne-a asigurat că până în toamnă va finaliza construcția ca atare, inclusiv acoperișul. Noi vom putea începe în paralel achiziția pentru dotări. Încercăm și mi-aș dori ca până la finele anului să o dăm în folosință, sau cel târziu până la primăvara viitoare, considerând rezerva de care se pare că e nevoie la orice proiect în România.
- Alte lucrări?
apahida 2- Încep acum lucrările de la canalizarea subterană pluvială din Sânnicoara în suprafață de aproximativ doi kilometri, o altă lucrare cu care ne luptăm de trei ani: ba că sunt probleme, ba că nu vine nimeni la licitație sau, dacă vine cineva, renunță la lucrare. Trebuie să apelăm aici la cetățeni, să ne dea voie să trecem prin colțul grădinii lor cu conducta, pentru că doar pe acolo se poate din cauza unor alte conducte de gaz, de apă, de canal. E nevoie să porți negocieri cu multe persoane pentru o astfel de lucrare. Dar le scoatem la capăt și, pe măsură ce această lucrare de canalizare pluvială înaintează, vom începe lucrările de construcție trotuare pe străzile respective din Sânnicoara. Vara asta va fi șantier pe multe străzi din această localitate. Ca suprafață, am avut zece kilometri asfaltări pe fonduri proprii dintr-un proiect precedent care se încheie în acest an, iar din acest ultim proiect avem cinci kilometri.
- Care sunt proiectele în pregătire?
- Avem lansat pe SEAP proiectul de canalizare în localitatea Pata, care se află în procedură de validare și așteptăm să primim acceptul pentru afișare la licitație. Este un proiect foarte mare și dificil de realizat, pe fonduri de la Ministerul Dezvoltării, în valoare de 12 milioane și jumătate de lei. În același stadiu de validare și tot pe fonduri de la Ministerul Dezvoltării se găsește un alt proiect de canalizare în Dezmir – Sânnicoara – Apahida. Cu acest proiect am încheia canalizarea pe aproape toate străzile din localitățile Apahida și Sânnicoara. În Dezmir va mai fi de lucru, fiindcă ce am proiectat acum trei ani și am scos acum la execuție este deja insuficient pentru ritmul în care se construiește acolo. Nu avem nici perspectiva dezvoltării, având în vedere că toate sunt investiții private, și astfel nu putem merge noi înainte cu utilitățile și să asigurăm pentru fiecare stradă apă, gaz, curent, canal. Din păcate, nu se poate lucra așa; totuși, încercăm să ținem pasul cu dezvoltarea imobiliară a Dezmirului. Avem la ora actuală o sumedenie de proiecte în așteptare, care nu toate vor începe în acest an; dintre acestea, avem lansată în procedura de validare proiectarea pentru alte asfaltări, studiul de fezabilitate fiind întocmit de anul trecut. E vorba de cel mai mare proiect pe fonduri proprii, în valoare de 23 de milioane de lei, pe care vrem să-l implementăm într-o perioadă de doi până la patru ani, nici nu cred că s-ar putea realiza fizic într-un an.
- Peste câțiva ani de zile comuna va arăta cu totul altfel atât din punctul de vedere al numărului populației, cât și al educației copiilor din Apahida.
- Tot pe Ministerul Dezvoltării avem reabilitarea școlilor din Sânnicoara și Dezmir, cu sume destul de consistente, din care vom încerca să le modernizăm pentru a ține copiii din satele respective în școli, fiindcă nu vor fi mai prejos – nici satele, nici școlile – decât anumite cartiere din Cluj-Napoca. În orice caz, în comuna noastră este nevoie de grădiniță, de școală, iar acest fapt arată clar că Apahida, Sânnicoara și Dezmir sunt într-o continuă dezvoltare, creștere, se simte presiunea pe domeniul imobiliar, pe cel de industrie-depozitare și nu numai. Vrem să asigurăm tot ce este necesar referitor la educație, de aceea ne preocupă școlile, grădinițele, creșa. La fel, vom căuta soluții pentru agrement și petrecerea timpului liber. La acest capitol stăm destul de slab, dar abia acum am reușit să facem anumite schimburi de terenuri cu diverși, pentru că degeaba avem terenuri în vârful dealului, nu ne folosesc pentru un teren de sport. Dacă fondurile europene se dau pe o direcție, ele trebuie cheltuite pe acea direcție și e neapărat să fie cheltuite aici, în țară. Pentru un teren de sport ai nevoie de o zonă accesibilă, trebuie adus aproape de comunitate. În afara cazului în care se alocă bani pentru un parc în pădure și, dacă așa spun europenii, îl fac așa atunci.
- Au fost și proiecte pentru care nu ați obținut finanțare?
- Am pregătit un proiect pentru un drum agricol, însă din păcate nu l-am prins. Este primul proiect pe care l-am făcut și nu am obținut finanțare, dar poate vom reuși data viitoare. Sunt convins că mulți oameni care nu cunosc cum stau treburile ar fi zis că primarul și-a pierdut mințile și m-ar fi ironizat zicând: noi avem străzi neasfaltate și el asfaltează hotarul. Dar dacă banii sunt pentru drum agricol, nu poți face altceva cu ei. Să aleg să nu-i cheltui? Prefer să spună oamenii ce-or spune, că am înnebunit, dar eu trebuie să merg pe direcția pentru care sunt alocați banii. Alt exemplu ar fi proiectul pe asfaltări: în Bodrog sunt foarte puțini oameni, și aceștia în vârstă, care trebuie și ei să beneficieze de anumite facilități și utilități cu atât mai mult cu cât sunt în vârstă. Acolo pe 1,2 km de drum sunt vreo douăzeci de case cu oameni în vârstă, pe când în Apahida, Sânnicoara, Dezmir pe o stradă de 500 de metri sunt poate cincizeci de case. Evident că cele din urmă erau prioritare, dar fiind drum comunal, și acesta neasfaltat dădea punctaj și fără acel punctaj nu prindeam proiectul. Am preferat atunci să-mi asum criticile unor cârcotași, care încă n-au început, dar vor începe după ce vor vedea că se asfaltează. Însă noi asfaltăm pentru a prinde proiectul, tocmai pentru a putea asfalta și în Sânnicoara și în alte părți.
- Poate cel mai important lucru pe care uneori nu-l avem în vedere sunt oamenii. Unii dintre ei trăiesc de multe ori fără să deranjeze, făcând însă lucruri importante. De curând a plecat dintre noi doamna Marița Jucan, cea care mai ținea la lucrurile tradiționale și de demult.
apahida 3- Cu regret trebuie să spun că am sărbătorit Ziua Eroilor prima dată fără prezența dânsei. Era în spital atunci, a avut și o vârstă venerabilă, 83 de ani. Este o pierdere, dar până la urmă acesta este traseul nostru pe pământ. Am discutat însă cu urmașul dânsei și cred că va fi de acord să nu se piardă ceea ce ea a adunat în casa ei, unde a făcut un mic muzeu. Din păcate, până va fi gata grădinița nu vom avea loc unde să expunem. În Sânnicoara, sediul vechi al primăriei l-am predat cu hotărâre de consiliu unei alte asociații, care păstrează tradiții, pentru a-și desfășura acolo activitatea. Pe Tanti Marița o doresc apahidenii și s-ar supăra dacă duc acolo muzeul dânsei. Dar după finalizarea grădiniței vom putea elibera niște spații și îmi doresc să preluăm muzeul și să ne ocupăm de el, dacă va fi de acord și Ionică, băiatul dânsei. Sigur că cel mai bine ar fi ca acest muzeu să rămână acolo, însă nu știu dacă vrea să păstreze terenul, casa. În mod cert vom găsi o soluție pentru acest lucru. Au existat uneori și ironii la adresa dânsei puse pe seama vârstei, emise de unii care uită că toți ne dorim să ajungem la acea vârstă. Vreau să remarc faptul că, dacă am fi avut în comuna Apahida măcar douăzeci de persoane de talia dânsei, atât de pătrunse de patriotism și de spiritul patriotic local, toate evenimentele care ar trebui să ne marcheze pe toți (Ziua Eroilor, Ziua Marii Unirii, Mica Unire și altele) ar fi avut o cu totul și cu totul altă conotație. Ea se ocupa întotdeauna și voia să participe la toate evenimentele; mă suna și mă întreba, îmi zicea că vrea să pună pe masă la preoți „lepedeauăle” tradiționale, țesute de ea. Era atât de săritoare și preocupată, având în vedere și vârsta pe care o avea. Nu ducem lipsă de persoane care stau pe margine și mai cârcotesc, dar niciodată nu vin să facă ceva. Tanti Marița – Dumnezeu s-o ierte – făcea!