Cetatea de la Bologa este cu siguranță una dintre cele mai importante și mai semnificative construcții militare și instituții din peisajul feudalismului transilvănean. Cu o evoluție seculară, ea a cunoscut transformări succesive care i-au modificat forma și caracterul originar după cerințele vremurilor.
Bologa este situată la limita de Vest a județului Cluj, în hotarele comunei Poieni, la confluența Sebeșului cu Crișul Repede. Numele sub care apare curent în documentele medievale este acela de Sebesvar, împrumutat de la numele râului lângă care a fost construită. Din cauza acestui apelativ este ușor confundată cu cetatea cu același nume din Banat.

Prima mențiune documentară a cetății datează din vara anului 1319. Importanța strategică a locului a fost remarcată cu certitudine înainte de începutul veacului al XIV-lea, cu toate că drumul prin Poarta Meseșului era mai folosit în evul mediu. Menționarea, la 1377, a unei vămi în preajma cetății, demonstrează utilitatea drumului pentru scopuri comerciale. La fel, așezarea cetății în vecinătatea imediată a castrului roman nu poate fi întâmplătoare, din moment ce ea nu este o excepție în Transilvania.
Este greu de apreciat situația arhitectonică a cetății Bologa în veacul al XIV-lea. Fortificația a fost curent folosită până în secolul al XVIII-lea și, ca urmare, a suferit numeroase transformări, adăugiri și distrugeri. Cele două turnuri semicirculare din Est și Vest sunt categoric construcții târzii, utile pentru arme de foc. Turnul din Nord, aflat în avansată stare de ruină, este detașat de curtina care este prelungită și creează un spațiu de locuire restrâns. Elementul cel mai sigur datat este donjonul cu bază rotundă din extremitatea de sud a cetății, pe care majoritatea cercetătorilor îl consideră cea mai veche parte a cetății. Remarcăm că donjonul de la Bologa este primul și totodată unul din puținele menționate documentar.
Materialul folosit în construcție este în cea mai mare parte cules din albia râurilor apropriate, fără a fi prelucrat. Numărul mic de pietre cu ușoare urme de fasonare trădează proveniența lor din complexul de ruine romane. Mortarul, foarte solid, conține praf de cărămidă pisată, provenind tot din epoca romană.
Dezideriu de Elephanth, primul castelan cunoscut, era un militar de profesie, fost castelan de Chioar, specialist în asedii de cetăți. Administrația sa de la cetate se prelungește până puțin după anul 1331. Economia domeniului era concentrată spre întreținerea cetății și a slujbașilor ei. Depresiunea îngustă a Crișului Repede permitea o agricultură în limitele maxime de productivitate ale timpului. Zona deluroasă și montană era foarte prielnică creșterii animalelor, din care datul oilor se va percepe înainte de prima lui amintire din secolul al XV-lea. Alte venituri se adunau prin deja amintita vamă și prin spălarea aurului din apele de munte.
Sfârșitul domniei lui Ludovic și începutul celei a lui Sigismund de Luxemburg a avut importante repercusiuni  pentru istoria cetăților, inclusiv pentru cea de la Bologa. Până către 1403, când Sigismund a reușit să se consolideze pe deplin la tronul Ungariei, marea nobilime a reușit să-și însușească, prin abuz sau pe calea unor donații provocate, o mare parte din  bunurile statului. Sfârșitul epocii regale a cetății de la Bologa începe cu anul 1384 prin înstrăinarea primelor sate din domeniul cetății. În 1398 cetatea este trecută în posesia familiei Losonci Bánffy. Deoarece imediat în anul următor, 1399, cetatea se găsea sub autoritatea oamenilor domnului Țării Românești, Mircea cel Bătrân.

Extract din revista Acta Musei Porolissensis, IV, 1980, Muzeul de  istorie și artă Zalău, autor Adrian Andrei Rusu