23Dintre măsurile de finanțare pe PNDR pentru anul 2017, una dintre cele mai cerute a fost măsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”. Ministerul Agriculturii a alocat pentru aceste proiecte 170 de milioane de euro. „Tânăr fermier” înseamnă o persoană cu vârsta de până la 40 de ani la momentul depunerii Cererii de Finanțare, care deține competențele și calificările profesionale adecvate și care se stabilește pentru prima dată într-o exploatație agricolă ca șef al respectivei exploatații.
Câteva proiecte de acest fel au fost implementate în comuna clujeană Poieni.
 
“Nimeni nu a crezut în noi”
Beneficiara unui astfel de proiect este și doamna Daniela Pașcalău, din Lunca Vișagului.
- Povestiți-ne despre investiție…
- Proiectul e pe legume și flori în spații protejate, mai exact în solarii. A fost nevoie să îndeplinim un punctaj: la mine a fost după suprafața de teren, apoi legumele au un anumit punctaj, florile alt punctaj, apoi zona e considerată defavorizată.
- Când și cum ați început?
- Anul trecut aveam solariile, am avut cultură în ele: fasolea verde pitică s-a făcut foarte bine, la fel roșiile, castraveții, morcovii, ceapa, pătrunjelul. Anul acesta am încercat să vedem cum merge cu căpșuni. Inițial am cultivat pentru noi, fără solarii. Însă fără solarii, zona, terenul, clima nu ajută deloc la creșterea producției. Am făcut zece solarii special pentru proiect, în suprafață de 23 ari pentru legume și 3 ari flori în două solarii. Suntem în al doilea an de cultură, primul a fost un pic mai slab, deoarece nici n-am știut multe lucruri de care ne-am lovit pentru prima dată. E nevoie să știi multe și la legume: dăunătorii în special, solul care, dacă nu se potrivește, nu se face nimic. Anul acesta am făcut noi răsaduri. Dintre flori, avem mușcate și petunii; mușcatele pentru că sunt foarte rezistente, iar petuniile îmi erau dragi mie.
- Cum a fost cu comercializarea anul acesta?
- Anul acesta a fost un an foarte productiv. Dar vremea, vijelia a distrus din ardei și roșii, pe când era să-i recoltăm. La anul le vom reface și vom cultiva din nou în solarii.
- Ce fel de tratamente folosiți?
- Nu stropim legumele, nu am avut probleme cu ele, în afară de roșii, cu care am avut ceva probleme. Am îmbunătățit doar solul. Le punem îngrășământ mraniță, bălegar de grajd. 
- Ce fel de soiuri de roșii aveți?
- Am încercat cu toate soiurile și am observat că în special clima le influențează; în primul an a dat o mană în ele de nu le-am mai putut salva, astfel că am avut extrem de mică recoltă de roșii. Anul acesta nu le-am stropit cu nimic și s-au făcut.
- Pregătiți terenul din toamnă? Cine vă ajută?
- Nu. Doar primăvara îl arăm. Deocamdată noi, familia, lucrăm la el, deși e foarte mult de lucru, 25 de ari. Am început cum era demult, cu sapa; acum avem tractor, tot prin investiție prin proiect, avem motocultor, care ne ajută foarte mult.
- Vă gândiți să vă mai extindeți? Să mai faceți și altceva?
- Am mai arendat jumătate de hectar, dar va fi cu legume în câmp, fără solarii. Am văzut că fasolea nu e atât de sensibilă și se vinde foarte bine în zonă. 
- Mai sunt și alții care au proiecte de acest fel în zonă?
- Nu, aici nu sunt cu legume, doar cu animale, vaci.
- Credeți că se poate trăi doar din acest proiect? 
- Noi sperăm ca pe viitor să putem trăi din această afacere, altfel nu am continua. Dar încă nu am ajuns acolo. Oricum, nimeni nu a crezut în noi, vecinii au spus că ne înhămăm la prea multă muncă pentru niște tineri ca noi. Ar trebui însă să ne ocupăm mult mai mult și în special cu piața de desfacere, poate să facem și un site pe internet. 
 
Minifermă de vaci la Bologa
24În satul Bologa, comuna Poieni, prin aceeași măsură 6.1, familia Boca a depus proiectul “Tânărul fermier” încă din anul 2015, dar nu s-a aprobat.
„În anul următor ni s-a aprobat, ne povestește Boca Viorela Codruța. În acest an am semnat contractul în aprilie, iar în luna mai am primit banii, 30.000 euro. Locuim în Bologa, și avem punct de lucru în Săcuieu. Am început cu două vaci, pe care le aveam în 2015, când ne-am deschis un PFA; apoi am mai luat două din Alba Iulia, și acum altele. Acum am treisprezece, cu vițele cu tot, rase Metiș și Bălțată românească. Din ele, patru sunt pe lapte, restul, vițele și gestante.”
Au două ajutoare: unchii lor, care trăiesc în Săcuieu și dețin teren în suprafață de circa 11 hectare, de pe care procură hrana animalelor. Faptul că au terenul aproape e singurul avantaj, căci și pășunile sunt mai sărace decât cele de la câmpie. 
 „Laptele îl vindem în sat, în Bologa, la oameni, cu 2,50 lei, smântâna la fel, cu 10 lei borcanul de 800 grame. Dacă vrem să-l dăm în cantități mai mare, putem primi doar 80 de bani pe litru. Grajdul l-am avut, dar l-am modificat integral, din banii noștri. Am mai făcut o anexă și am achiziționat utilaje la mâna a doua. Avem tanc de răcire nou, mulgătoare noi. Tancul de răcire a fost 180.000.000 lei, iar mulgătoarele 26.000.000 lei. Vrem să mai cumpărăm adăpător, să tragem apa și mai aproape. Însă multe lucruri nu se pot deconta. Ne-am gândit că dacă ne-am stabilit la țară, să facem ceva aici. Soțului îi sunt tare dragi vacile și am hotărât să facem asta, dar n-am putea trăi doar din acest proiect. 
Soțul, Boca Vasile ne spune: „E greu să fii fermier într-o zonă ca asta, montană. Trebuie să te zbați mult, e muncă multă. Și nu putem compara o zonă de munte cu o zonă de câmpie. Trebuie să ai ambiție să mergi înainte. Când eram copil, fiecare casă avea cel puțin o vacă și oi. Acum e o zonă depopulată, pe zi ce trece rămân tot mai puțini tineri.”
Cu toate că în aparență poate părea ceva frumos construirea unei ferme la țară, cu toate activitățile pe care le presupune, realitatea este alta. Fără lipsa utilajelor și a forței de muncă, lucrurile pot stagna sau chiar regresa; în special pentru zona montană, unde terenul are o calitate mai redusă și hrana se obține mai dificil și trebuie muncit mai mult. Totuși, sunt și tineri care pornesc spre această „povară” din plăcerea pe care o găsesc în munca pământului sau în creșterea animalelor. Ei au crescut la țară sau se reîntorc acolo.