29Satul Cătălina este cel mai mic dintre localităţile care formează comuna Panticeu, fiind locuit în mare parte de oameni înaintaţi în vârstă, “oameni ataşaţi de Biserică”, după cum spunea preotul Andrei Misaroş. Legenda spune că denumirea satului vine de la o călugăriţă pe nume Cătălina, de la Mănăstirea care ar fi existat în aceste locuri, însă care, din păcate, nu a rezistat vremurilor.


Cătălina - cătun și apoi sat de sine stătător, compus din cătunele Cătălina și Dorna, cunoaște prima atestare documentară în 1320, printr-un act în care este menționat și satul vecin, Sărata. În documentele medievale și moderne, satul Cătălina al comunei Panticeu este numit pe rând Scentkatherina (1320), Zenthkatolna (1359), Zenth-Katalen (1441), Zent Kathalyn (1523), Szent-Katolna (1837), doar după primul război mondial fiind impus numele actual al satului. Conform tradiției locale, satul Cătălina poartă numele unei starețe a mănăstirii romano-catolice, întemeiată în vechime pe dealul din vecinătatea vetrei de locuire, din păcate neinvestigat arheologic. Există însă lucrări de specialitate care nu confirmă tradiţia locală şi vorbesc despre numele localității care se datorează unei biserici închinate Sfintei Ecaterina.
Contradicţiile sunt fireşti atunci când informaţiile sunt foarte puţine. Existența unor ruine pe unul dintre dealurile împădurite, despre care tradiția orală susținea că sunt ale unei vechi mănăstiri, încă vizibilă la debutul secolul XX, au argumentat însă părerile celor ce susţin că edificiul religios a fost refăcut și i s-a schimbat vremelnic destinația în mănăstire ortodoxă, distrusă la debutul secolului XX, la inițiativă guvernamentală.

Povestea bisericii de lemn
Data convertirii comunității din Cătălina la greco-catolicism este similară cu momentul în care satele vecine au acceptat unirea cu Biserica Romei, foarte probabil în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Se ştie că până în anul 1896 credincioşii din Cătălina nu au avut Biserică proprie, închinându-se în bisericile din satele învecinate, fie Sărata, fie Panticeu. Fiind o comunitate greco-catolică de mici dimensiuni, Cătălina nu a putut constitui o parohie de sine-stătătoare, devenind ulterior filie a parohiei Sărata. Locuitorii, fiind săraci, nu și-au permis construirea unui locaș de cult multă vreme, dar după îndelungi și ample dezbateri, credincioșii greco-catolici din Cătălina și Dorna au decis să achiziționeze o biserică din lemn pe care să o amplaseze pe o colină din zona centrală a satului. Astfel, între anii 1895-1896 a fost strămutată şi reasamblată însă în Cătălina o biserică din Dej – Pădurea Codrului, cumpărată cu suma de 100 de coroane, sumă la care se adaugă 400 de coroane, costul transportului efectuat prin singura modalitate disponibilă la acea vreme, cu carul cu boi.
Biserica din lemn, în stil transilvănean, în formă de corabie, este acoperită cu şindrilă. Însă, pentru a o proteja şi a-i conferi durabilitate, au fost efectuate câteva lucrări de întărire - peste şindrilă a fost pusă tablă zincată, iar pereţii, atât cei din interior cât şi exteriorul, au fost tencuiţi. În mai 1966 biserica a fost sfinţită de către Prea Sfinţitul Episcop Teofil Herineanu. Vechiul sfânt lăcaş poartă Hramului „Înălţarea Sfintei Cruci”, sărbătorit de credincioşii ortodocşi în data de 14 septembrie.
În interiorul Sfântului locaş se păstrează încă trei icoane pe sticlă, ce datează din secolul al XIX-lea. Una dintre acestea o înfăţişează pe Maica Domnului cu Pruncul, una pe Sfântul Arhanghel Mihail, iar cea de-a treia icoană reprezintă Înălţarea Domnului.

Bucuria Învierii Lui Iisus să vă umple inima şi sufletul. Cu ocazia sărbătorilor de Paşte, vă dorim sănătate, fericire şi împlinire. Hristos a Înviat!
Primar Panticeu, Aron Lungu