Recent Primăria Săcuieu a editat o hartă turistică a comunei, legată direct de site-ul Centrului de Informare Turistică.

Aşezată în vestul judeţului Cluj, la poalele masivului Vlădeasa (parte din teritoriul cuprins în Parcul Naţional Munţii Apuseni), comuna Săcuieu este „creuzetul în care ne-am dospit neamul veacuri bune”. Prin pădurile de pe teritoriul comunei s-au desfăşurat multe dintre bătăliile lui Avram Iancu; mulţi săteni au fost înrolaţi în armata lui.  

„Aici erau acei Potrești care s-au dus în secolul al XVII-lea până în Moldova, să aducă vestita Cazanie a mitropolitului Varlaam, să fie carte de învățătură în românește. Aceasta este și prima atestare documentară a numelui Potra”, spune Victor Potra, nepotul regretatului prof. dr. doc. George Potra, personalitate culturală de referinţă și fiu al Săcuieului.

Vechimea aşezărilor omeneşti din această parte a Transilvaniei ne duce în istorie până hăt, departe, în paleolitic, invazia ungurilor de mai târziu nereuşind – în ciuda maghiarizării numelui centrului de comună, Săcuieu (în anul 1461 Zekelyo, în anul 1475 Zekelwelyo, în 1477 Zekel Jo, în 1733 Bekuly – Szekuly, în 1750 Szekelyó, în 1805 Szekello, în 1850 Székelyá iar în 1854 Szekelyó, Secuiu) să spulbere comunitatea din vatra ei străbună, în exclusivitate românească, aşa cum s-au dovedit a fi precum şi comunităţile vecine din Mănăştur şi Călăţele. Nu se poate asocia această denumire cu un toponimic venit de la numele unui popor (szekely=secui), exclus, pentru că aici nu a fost nici picior de secui vreodată, populaţia fiind de veacuri pur românească. O ipoteză pe deplin agreată asupra denumirii localităţii este provenienţa ei de la Valea Seacă, Secu, de la râul care brăzdează mijlocul ei, izvorât dintr-o bulboană care la un  moment dat dispare în pământ, apoi după câţiva kilometri parcurşi în subteran revine la suprafaţă, adună de pe versanţii dealurilor şi munţilor printre care trece o mulţime de  afluenţi, râuleţe limpezi şi repezi, ca apoi, la Bologa să-şi contopească apele cu cele ale Crişului Repede. Cert este faptul că această comună, incluzând alături de satul de pe „Valea Seacă”, Săcuieu, cele două localităţi cu rădăcini bine înfipte în coastele Vlădesei – Rogojel şi Vişag – se năştea în peisajul mioritic acum nici nu se ştie câte veacuri.

Comuna Săcuieu nu este o margine de lume, nu este doar un punct pe hartă, ci este o mândră vatră românească plină de istorie, un paradis al frumuseţilor montane, al tradiţiilor şi obiceiurilor din această parte a Apusenilor, păstrate cu grijă de fiii săi.

Situat la 22 de kilometri de oraşul Huedin, Săcuieul poate fi denumit, pe drept cuvânt, poarta de intrare spre un univers plin de legendă, de frumos, de linişte şi de bine. De aici, de la cota 670-680 de metri unde se află aşezarea, există căi de acces spre cele două sate aparţinătoare comunei: Rogojel (aşezat pe o platformă înclinată la altitudini cuprinse între 850-1000 de metri pe versanţii estici ai Vlădesei) şi Vişagu (aşezat la o altitudine medie de 850 de metri pe partea nord-estică a muntelui), ambele răsfirate ca nişte minunate evantaie de gospodării simple dar bine închegate pe un teritoriu larg.

Natura a fost darnică cu legendarul meleag de jos, „din vale”, de la Săcuieu, până sus pe vârful Vlădesei (1836 m). De cum pătrunzi pe teritoriul comunei, dinspre Bologa, mergând pe firul Văii Săcuieului privirile-ţi sunt răsfăţate de un tunel viu de splendidă vegetaţie submontană pe sub care treci cu sfiiciunea aceea a păşirii pe un tărâm oniric. 

Urcând spre oricare dintre celelalte două localităţi, Rogojel sau Vişagu, minunea vie îşi despleteşte frumuseţile şi te atrage într-un fel unic spre un ansamblu al celor mai sublime imagini, absolut încântătoare, aducătoare de frumos şi de confort sufletesc. Pe întinderi mari, cu gospodării frumoase şi sănătos consolidate pe platouri înalte sau pe dealuri cu culmile îmbujorate sub luminile dulcilor amurguri apusene se desfăşoară cele două aşezări rurale străvechi, atractive şi inedite prin amplasarea lor, până sus, pe umerii de piatră ai Vlădesei. Dar peste toate acestea se aşază ca un balsam binefăcător sufletele localnicilor, oameni simpli, harnici şi demni, care au adunat cu pălmile bătătorite şi arse de furia vânturilor valori materiale şi inestimabile comori spirituale.

Sunt multe locuri pe teritoriul comunei Săcuieu despre care se poate vorbi, multe legende le ascund misterele. Deci, revizuiţi-vă, rogu-vă, agenda de călătorie pentru perioada următoare și lăsaţi un locşor liber în care să scrieţi simplu: „Un colţişor de Rai, numit SĂCUIEU!” Vă așteptăm cu drag!