# Interviu cu primarul orașului, Ion Georgescu
- De la ce, ori de la cine a pornit totul?
- Construcția spitalului din Mioveni a început în 2010-2011, ca o necesitate: pentru orașul Mioveni, pentru comunele limitrofe, dar cred că și pentru județul Argeș. În ultimii 10 ani, prin natura funcției de viceprimar și apoi primar, am fost în diferite delegații în Europa de Vest și am luat, ca și studiu de caz, un spital din Franța care cred că m-a inspirat cel mai mult. Acolo există o altă legislație și aș vrea să subliniez asta: managementul este în totalitate al UAT-ului, al Primăriei, și decât partea profesională ține de Ministerul Sănătății.

Mă bucur că am reușit, în ciuda peripețiilor prin care am trecut. Țin minte că tocmai terminasem studiul de fezabilitate și Emil Boc, premier la vremea aia, a închis 60 de spitale, ne-a blocat proiectul... Într-un final, Dumnezeu ne-a ajutat! Nimeni nu a crezut că de la data predării amplasamentului, în 36 de luni la Mioveni va avea loc recepția unui spital ridicat din temelii. Acest spital a adus, în acești doi ani de când funcționează, și în special în această perioadă de pandemie, plus valoare județului Argeș. Cred că prin serviciile medicale pe care această unitate spitalicească le-a oferit populației - locuitorilor din Mioveni, argeșenilor, românilor în general și chiar europenilor, Spitalul Mioveni este în topul unităților spitalicești din România. Eu și echipa mea ne mândrim cu asta!
- Câți dușmani v-ați făcut de când cu spitalul ăsta?
- Haideți să nu-i numim „dușmani”, să le spunem „prieteni în ghilimele”... Foarte mulți „prieteni” mi-a adus acest spital, mai ales la nivelul județului Argeș. Ca să vă dau un procent, din mai-marii județului nu cred că 10% dintre ei au fost bucuroși de ceea ce s-a realizat la Mioveni. Nu mi-au dat nicio șansă, iar asta m-a motivat. Nu doar pe mine, ci întreaga echipă care a lucrat la acest proiect. Și profit de spațiul tipografic pe care mi-l acordați pentru a mulțumi tuturor celor care au fost alături de mine la nivel central, celor câțiva de la nivel județean și întregii mele echipe! Când nu voi mai fi primar, îți promit că-ți voi spune numele oamenilor din vârful țării care m-au ajutat la vremea respectivă în acest demers. Vei avea exclusivitate!

„Mulți m-au crezut nebun!”
- Se spune că orice om trebuie să lase în urmă un pom. Dumneavoastră, printre altele, lăsați în urmă un spital. Nu e cam mult? În definitiv, ce urmăriți: vreți statuie în Centrul Civic? Vreți ca bulevardul care străbate orașul să vă poarte numele?
- Vreau ca acest oraș, cel mai tânăr din România ca medie de vârstă, să profite din plin de șansa uriașă pe care în special industria automobilistică i-a oferit-o. Oamenii care trăiesc și muncesc aici merită asta. Nu, nu vreau statuie, nu mă gândesc la un bulevard care să-mi poarte numele. Vreau doar să arăt că, atunci când îți dorești să realizezi ceva cu adevărat, este imposibil să nu reușești. Mi-aduc aminte că, proaspăt primar, primul obiectiv realizat a fost mansardarea creșei „Tic Pitic”. Mulți dintre locuitorii orașului, o parte dintre cei din Primărie, consilierii locali, mă credeau nebun! Am realizat cele două creșe, cămin-grădiniță... Sunt foarte multe obiective pe care le-am făcut împreună cu echipele de consilieri din fiecare mandat, cu oamenii din primărie, cu sprijinul tacit al locuitorilor acestui oraș.
- Ați ridicat enorm ștacheta în materie de investiții publice, după construcția acestui spital. V-ați atins limitele? La ce să ne mai așteptăm?
- În întreaga mea existență nu mi-am impus limite. Atingi o țintă, te bucuri, însă trebuie să mergi mai departe. Dacă te oprești, te plafonezi.
Iar a te plafona, într-o societate capitalistă, este sinonim cu a da faliment. Zi de zi trebuie să înveți, să te documentezi, să fi la curent cu tot ce-i nou în domeniul în care profesezi. Recunosc, am avut mentori de la care am „furat” câte ceva: de la Constantin Stroe am „furat” ceva, de la Constantin Nicolescu am „furat” ceva, de la fostul primar Costescu am „furat” ceva... Primul om care a avut cu adevărat încredere în mine - n-am cum să-l uit niciodată, a fost Nicolae Matea, primul director al Uzinelor Dacia. Revenind la ]ntrebarea dvs, nu, nu mi-am atins limitele! 
- Capitalismul pleacă de la capital. De unde ați avut bani de un așa spital?
- În euro, nu sunt multe zerouri. La semnarea contractului însă, când i-am transformat în lei, parcă nu se mai terminau cifrele... Am ieșit afară transpirat...Mi-am zis: „Doamne, de unde iau eu banii ăștia?”
- Până la urmă i-ați luat...
- În procente, investiția în Spitalul Mioveni înseamnă 32,04% de la bugetul de stat, 16,91% credite, 51,04% buget local. În bani, întreaga sumă se ridică la peste 290 de milioane de lei. Ca volum, numai documentația a însumat 1 metru cub! A fost cel mai mare contract semnat în viața mea, ca primar... Apoi, nu e vorba doar de construcția în sine, ci de calitatea serviciilor pe care le oferă această unitate. Ai o satisfacție când vezi pacienții externați că apreciază calitatea acestor servicii. Nu exagerez cu nimic când vă spun că au fost oameni care, internați aici, scriau familiilor că au impresia că sunt internați în spitale din Austria sau Germania. E adevărat, mai suferim, la partea de resursă umană, începând de la calitate și până la conduită. Cu siguranță vom regla și aceste aspecte.
- Mă bate gândul să dau acestui articol titlul „Spitalul Mioveni - perla sistemului de sănătate din România”. Exagerez?
- Eu doar vă răspund la întrebări, nu vă pot sugera un titlu, dar vă pot oferi niște coordonate: spitalul este nou, a fost ridicat în timp record - 36 de luni, dotările și aparatura sunt la nivelul anului 2019. Mai vreți?
- Mai vreau!
- Chiar azi, când stăm de vorbă, cineva din sistemul medical mi-a spus că, de câteva săptămâni, Ministerul Dezvoltării derulează o serie de întâlniri cu beneficiari, factori de decizie dar și de execuție, pe tema viitoarelor spitale care se vor construi în România în anii următori, din fonduri naționale ori europene. Dacă informația mea este reală, și cred că este, pentru că vine de la o persoană autorizată, reprezentanții Ministerului Dezvoltării le-au recomandat tuturor care vor să facă un spital să ia proiectul de la Mioveni și să-l adapteze în funcție de nevoile comunității respective, fie ea locală ori regională. N-am cum să nu mă bucur când aflu că Spitalul Mioveni este un exemplu de bună practică pentru sistemul de sănătate din România.

„Cum să-l las pe Gentea singur? Cu cine s-ar mai certa el?”
- Schimbăm subiectul, pentru că vreau neapărat să vă enervez: ce mai face CS Mioveni?
- Pfuuuu, bună întrebare! Înainte să vă răspund, lăsați-mă să amintesc ce se-întâmplă în materie de sport de performanță la Mioveni. Nu e ușor, iar pe această cale țin să mulțumesc sponsorilor și mai ales finanțatorilor, să susții o echipă de tenis de masă care joacă în cupele europene, să ai o echipă de handbal în Liga Florilor, să ai echipă de volei, să ai o echipă de fotbal în Liga I și un Centru de juniori care se va transforma în Academie. Au început să apară rezultate și la natație... Am investit în ultimii ani în baze sportive, iar rezultatele se văd și se vor vedea.  
Despre CS Mioveni: unii se bucură, alții chiar sunt supărați de ce se întâmplă cu această echipă... În ceea ce mă privește, eu depun toate eforturile care țin de mine, ca primar, să nu le fac pe plac acelor „prieteni” ai orașului Mioveni de care vă aminteam la începutul interviului, în așa fel încât această echipă să nu retrogradeze. Dincolo de faptul că unii dintre jucători își dau cu stângul în dreptul la 6-7 metri de poarta adversă, am fost și furați. Pe față, a văzut o țară întreagă! Și-apoi, cum să-l las eu pe primarul din Pitești, Cristian Gentea, singur în Liga I? Să se certe doar cu arbitrii?

„Încheiem împreună un an în care am realizat lucruri importante pentru orașul nostru, un an cu reușite, dar și cu unele neîmpliniri, însă am convingerea că 2022 ne va oferi șansa să construim un viitor mai bun și mai temeinic.
Dumnezeu să ne binecuvânteze!
LA MULŢI ANI!”
Primarul orașului Mioveni,
Ion Georgescu