Tipărire

iclod 1Duminică, 15 aprilie 2018, în localitatea clujeană Orman, comuna Iclod, s-a desfășurat cea de-a doua ediție a evenimentului „Cum era în sat odată...”. Manifestarea a debutat cu inaugurarea unui muzeu sătesc, amenajat într-o încăpere a Școlii „Gheorghe Moceanu” din localitate.
Muzeul a fost realizat de Grupul folcloric „Tradiții ormănene”, președinte Aurora Cosma, cu sprijinul școlii și a primăriei comunei Iclod. Activitățile au continuat în căminul cultural, cu desfășurarea unui vechi obicei popular - claca, precum și un spectacol folcloric susținut de Grupul „Tradiții ormănene”, Ansamblul folcloric al Școlii Generale din Orman, Ansamblul folcloric „Mugurii Mintiului” și mai mulți soliști vocali.
Cu doamna Aurora Cosma, fiică a satului Orman și președinta Asociației Tradiții Ormănene, am “povestit” în timp ce pregătea de dimineață muzeul amenajat într-un corp al școlii, care își așteaptă vizitatorii.

“Să știți că în satul Orman încă mai există tradiția. Am reușit, cu ajutorul oamenilor mai în vârstă, să scoatem tot frumosul de odinioară la suprafață. Mulțumim lui Dumnezeu că oamenii bătrâni sunt bucuroși pentru acest lucru. Avem copii în grupul nostru de la trei până la optsprezece ani iubitori și doritori să învețe.”
- Când ați început?
- Am început în 2015 și, văzând că se poate și oamenii au prins drag, lucrurile au luat amploare. Am organizat și o nuntă tradițională, în 2016, la casa din spatele școlii. Noi am dorit ca o cameră să fie amenajată ca o casă țărănească, să punem război, să facem șezători. Astfel, am numit-o „Casa țărănească tradițională” și am dorit să poarte numele episcopului Ioan Bob, care a fost din Orman.
- Obiectele din muzeu sunt colectate de la oamenii satului?
Muzeul cuprinde obiecte tradiționale, de la război, ladă de zestre, cuptorul cu vatră, canapeiul, patul cu strujac care se trage, lucruri țesute din cânepă, din bumbac, din lână. Avem și haine foarte vechi pe care oamenii care le-au păstrat ni le-au oferit cu mare drag. Avem un război la care ne țesem catrințele, pentru că femeile din Orman au fost harnice și așa vrem să fim și noi.
- Ce e specific la costumul de aici?
Ca și culori, avem roșul, galbenul, verdele, albastrul. Pe cămășile pentru femei avem cusătura denumită „frunza în tri”, iar la bărbați „frunza de stejar”, de esență tare ca și bărbatul. De astăzi va fi deschis muzeul, această casă țărănească unde ne vom putea întâlni cu toții, de la tineri la bătrâni. Vrem să fie dialoguri între aceste generații, despre cum a fost odată, iar cei tineri să ia aminte, să tragem învățături și să le călcăm pe urme cu referire la tradiție. Avem ansamblul de copii, ansamblul de adulți, avem grup vocal de femei și de copii. La spectacolul de azi a cântat câteva hori un grup de fete.
- Cântecele sunt de-ale locului?
Da. Am căutat și am mai găsit și cântece de-ale locului, însă cântăm și cântece din zona noastră, de pe Someș. Am participat și la concerte pascale, la Cluj, anul trecut am susținut un concert de colinde la Catedrala Mitropolitană. Centrul de creație populară ne-au promovat și am imprimat un CD cu colinde foarte vechi doar de la noi din sat. Suntem tare bucuroși și recunoscători pentru acest lucru bătrânilor noștri. Aș vrea să mulțumesc și mamei mele, care nu mai există, pentru că am învățat de la ea foarte multe colinzi vechi. Noi în sat ne îmbrăcăm în costume populare de fiecare sărbătoare și mergem la biserică. De Bobotează ieșim la Sfințitul apei, iar anul acesta, de Rusalii, vom ieși la Țarină. Ne-am propus ca în această vară să prezentăm un obicei de seceratul grâului, „Cununa grâului”, așa cum a fost odată.
- Astăzi ce ați prezentat?
Copiii de la Școala din Orman prezintă o șezătoare, iar noi o clacă care se încheie cu un joc de șură, așa cum se făcea pe vremuri. Avem și câțiva copii din grupul nostru sau nepoți ai satului soliști, și un interpret la vioară, pentru că folclorul există în satul Orman și va exista atât cât Bunul Dumnezeu ne va ajuta. Din punctul nostru de vedere, suntem dispuși să-l ducem mai departe.
- E greu să organizezi aceste activități?
Nu e nici greu, dar nici ușor. Atâta timp cât ai în suflet dragostea de folclor, ai mare satisfacție la sfârșit și uiți toate eforturile. Le mulțumim celor care ne-au fost alături și ne-au ajutat ca să adunăm tot ceea ce există în acest muzeu, pentru ca să fim mândri și să stăm cu fruntea sus că avem ce să arătăm lumii. De asemenea, i-am și omenit pe toți cei care au venit cu un pahar de jinars și cu un colac.